- ţaglă
- ŢÁGLĂ, ţagle, s.f. 1. Semifabricat de oţel cu secţiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. şi din care se forjează sau se ştanţează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuţită a unui par, care intră în pământ. ♢ expr. A rămâne cu ochii ţaglă = a rămâne cu ochii ţintă, pironiţi. – Din germ. Zaggel.Trimis de cata, 27.02.2003. Sursa: DEX '98ŢÁGLĂ s. (tehn.) biletă. (ţaglă pentru bare, sârme.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŢÁGLĂ s. v. năsălie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţáglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ţáglei; pl. ţágleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢÁGL//Ă ţaglăe f. Semifabricat de oţel din care se laminează bare, sârme etc. ori se forjează piese. /<germ. ZagealTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţáglă, ţágle, s.f. (reg.) 1. ţepuşă, vergea, zăbrea, prăjină, aşchie. 2. zăvor. 3. pirostrie.Trimis de blaurb, 20.03.2007. Sursa: DARŢÁGLĂ s.f. Semifabricat de oţel, cu secţiunea pătrată, obţinut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel].Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.