Dicționar Român. 2013.
şoşăială — şoşăiálă, şoşăiéli, s.f. (reg.) 1. zgomot slab produs de mişcarea frunzelor, de curgerea apei; şuşuit, foşnet, fâşâit, murmur, şopot. 2. vorbire în şoaptă; şuşuit.. Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şuşuitor — ŞUŞUITÓR, OÁRE, şuşuitori, oare, adj. Care şuşuie; foşnitor. [pr.: şu i ] – Şuşui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şuşuitór adj. m. (sil. şu i ), pl. şuşuitóri; f … Dicționar Român
şoptos — şoptós, oásă, adj. (înv.) rostit în şoaptă, abia auzit; şuşuit, şopotit. Trimis de blaurb, 15.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şoşăi — şoşăí ( ăésc, ít), vb. – A şopti, a vorbi în taină. – var. şoşoi, şuşui, şoşoti. Creaţie expresivă, bazată pe consonanţa şş, cf. sîst, şop, pentru var. cf. ALR, II, 11. – Der. şosele (var. şuşele), s.f. pl. (linguşeli, vorbe amăgitoare), pentru… … Dicționar Român
şuşuială — ŞUŞUIÁLĂ, şuşuieli, s.f. Şuşuit. – Şuşui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şuşuiálă s. f., g. d. art. şuşuiélii; pl. şuşuiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
şuşuitură — ŞUŞUITÚRĂ, şuşuituri, s.f. Şuşuit. [pr.: şu i ] – Şuşui + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şuşuitúră s. f. (sil. şu i ), g. d. art. şuşuitúrii; pl. şuşuitúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
şâşâială — şâşâiálă, şâşâiéli, s.f. (reg.) sunet produs prin pronunţarea prelungită şi repetată a sunetului ş, pentru a linişti sau a adormi un copil mic; şuşuit, şâşâit. Trimis de blaurb, 05.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
