- şâşâială
- şâşâiálă, şâşâiéli, s.f. (reg.) sunet produs prin pronunţarea prelungită şi repetată a sunetului ş, pentru a linişti sau a adormi un copil mic; şuşuit, şâşâit.Trimis de blaurb, 05.02.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
sâsâială — SÂSÂIÁLĂ, sâsâieli, s.f. (Rar) Sâsâire. – Sâsâi + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sâsâiálă s. f., g. d. art. sâsâiélii; pl. sâsâiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
sâsâiala — SÂSÂIÁLA s. 1. v. sâsâit. 2. v. pelticeală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pelticeală — PELTICEÁLĂ, pelticeli, s.f. (Rar) Pelticie. – Peltic + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PELTICEÁLĂ s. pelticie, sâsâială. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime pelticeálă s. f., g. d. art. pelticélii; pl.… … Dicționar Român
sâsâit — SÂSÂÍT1 s.n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un s prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca şarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – v. sâsâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român