Dicționar Român. 2013.
sâsâire — SÂSÂÍRE, sâsâiri, s.f. Faptul de a sâsâi; sâsâit1. – v. sâsâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sâsâíre s. f., g. d. art. sâsâírii; pl. sâsâíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
sâsâială — SÂSÂIÁLĂ, sâsâieli, s.f. (Rar) Sâsâire. – Sâsâi + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sâsâiálă s. f., g. d. art. sâsâiélii; pl. sâsâiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
sâsâit — SÂSÂÍT1 s.n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un s prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca şarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – v. sâsâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
