- briliant
- BRILIÁNT, briliante, s.n. 1. Diamant şlefuit în dublă piramidă cu numeroase faţete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră preţioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilánt.Trimis de valeriu, 02.02.2008. Sursa: DEX '98briliánt s. n. (sil. -li-ant), pl. briliánteTrimis de siveco, 02.02.2008. Sursa: Dicţionar ortograficBRILIÁNT briliante n. Diamant mic, şlefuit, cu numeroase faţete care accentuează reflexul luminii, folosit ca piatră preţioasă, la bijuterii. [Sil. -li-ant] /<fr. brillantTrimis de siveco, 02.02.2008. Sursa: NODEXBRILIÁNT s.n. 1. Diamant şlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant].Trimis de LauraGellner, 02.02.2008. Sursa: DNbriliánt (briliántă), adj. – Strălucitor. fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulaţie reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s.n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERBRILIÁNT s. n. 1. diamant şlefuit în formă de dublă piramidă, piatră preţioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant)Trimis de raduborza, 02.02.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.