- brighidău
- BRIGHIDẮU, brighidaie, s.n. (reg.) Bătător1 (2). – cf. magh. f e r g e t y ü "roată".Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BRIGHIDĂU s. v. bătător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebrighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidáieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRIGHID//ẮU brighidăuáie n. pop. Parte a putineiului, în formă de băţ, prevăzut cu o scândurică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul; bătător. /<ung. fergetyüTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.