ştergător — ŞTERGĂTÓR, OÁRE, ştergători, oare, subst. 1. s.f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care îşi şterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. s.f. (reg.) Prosop. 3. s.n., s.f. Cârpă de şters. 4.… … Dicționar Român
ştergãtór — I. (persoanã) s. m., pl. ştergãtóri II. (pentru parbriz, pentru ţeava tunului) s. n., pl. ştergãtoáre … Romanian orthography
grătar — GRĂTÁR, grătare, s.n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucişate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului şi înlăturarea cenuşii în (sau din) instalaţiile de ardere, pentru… … Dicționar Român
podnojie — PODNÓJIE, podnojii, s.f. 1. (înv.) Perniţă sau preş pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (reg.) Ştergătoare de picioare din papură. 2. (pop.) Fiecare dintre cele două pedale aşezate în partea de jos a războiului de ţesut, cu ajutorul… … Dicționar Român
preş — PREŞ, preşuri, s.n. Covor lung şi îngust care se aşterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ♢ expr. (fam.) A duce (pe cineva) cu preşul = a păcăli, a înşela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraş pentru şters talpa încălţămintei… … Dicționar Român
ştergar — ŞTERGÁR, ştergare, s.n. 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care serveşte ca prosop sau ca podoabă în casele ţărăneşti; ştergătoare (2), ştergură. 2. Maramă. – Şterge + suf. ar. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
şterge — ŞTÉRGE, şterg, vb. III. 1. tranz. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanţă străină care îl acoperă. ♢ expr. (fam.) A şterge putina sau a o şterge = a pleca repede şi pe neobservate. (refl.; fam.) A se… … Dicționar Român
