- şovấlc
- şovîlc interj. – Exprimă ideea de şchiopătare sau de scufundare. – var. şobîlc, ştiobîlc, ştiopîlc, ştiulbic, ştiuldic. Creaţie expresivă, cf. bîldîbîc, hîltîc, cobîlţ, şontîc. – Der. şovîlcăi, vb. (Mold., a şchiopăta); şovîrcăi, vb. (a şovăi, a ezita); şovîrnog, adj. (şchiop); ştiobîlcăi, vb. (a se bălăci); ştiuldica, vb. refl. (Trans., a se cufunda); ştiulbica, vb. (Trans., a căuta sub apă); ştiulbic (var. ştiuldic, ştirbic, ştiulbic), s.n. (Trans., prăjină cu care se scot peştii din ascunzători).Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.