- hodâc
- HODÂC interj. v. şontâc, şovâlc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehodîc interj. – Exprimă ideea de şchiopătat. – var. hontîc, hojmîc. Creaţie exprimă, cf. şontîc. – Der. hodîcăi (var. hotîcîi), vb. (a şchiopăta), pe care Tiktin îl punea în legătură cu pol. chodaki "picioroange" şi DAR cu sl. chodŭ "mers", cf. hod; hobîc, s.n. (groapă), probabil în loc de hodic. De aceeaşi origine trebuie să fie hojmalău (var. hojmandrău, hajmandău), s.m. (Mold., gogoman, nătăfleţ) al cărui semantism pare să se explice prin ideea de bază că "nu ştie să se ferească de gropi", cf. definiţia populară a prostului, dă în gropi (Philippide, II, 726, explică hojmalău prin osmanliu; Scriban, prin hojma, ca şi cum ar însemna "totdeauna înalt"). cf. şi honcăi, vb. (Munt., a se legăna, a şchiopăta), pe care Scriban, Arhiva, 1912 şi DAR, îl pun în legătură cu mag. hánkódni "a se agita".Trimis de blaurb, 28.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.