Dicționar Român. 2013.
şovăitor — ŞOVĂITÓR, OÁRE, şovăitori, oare, adj. 1. (Despre mişcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, şovăielnic (1). 2. fig. (Despre oameni) Care şovăie, care ezită; şovăielnic (2). [pr.: vă i ] – Şovăi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
buf — BUF1 interj. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUF2 s.n. Numele unei figuri la jocul de arşice. – et. nec. Trimis… … Dicționar Român
cotit — COTÍT, Ă, cotiţi, te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – v. coti. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Cotit ≠ drept, necotit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
ezitant — EZITÁNT, Ă, ezitanţi, te, adj. Care ezită; şovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredinţat, neşovăielnic, neşovăitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
roman — ROMÁN1, romane, s.n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi analizei… … Dicționar Român
împleticit — ÎMPLETICÍT, Ă, împleticiţi, te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge şovăind, clătinându se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre … Dicționar Român
şovăitură — ŞOVĂITÚRĂ, şovăituri, s.f. Mers şovăit; schimbare de direcţie; cotitură. – Din şovăi + suf. (i)tură. Trimis de gall, 09.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
