- şovăitură
- ŞOVĂITÚRĂ, şovăituri, s.f. Mers şovăit; schimbare de direcţie; cotitură. – Din şovăi + suf. -(i)tură.Trimis de gall, 09.10.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
şovăitură
Look at other dictionaries:
şovăi — ŞOVĂÍ, şóvăi, vb. IV. intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. fig. A oscila, a fluctua. [prez. ind. şi: şovăiesc] – et.… … Dicționar Român
