soţios — SOŢIÓS adj. v. comunicativ, expansiv, prietenos, sociabil, volubil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bazaochi — BAZAÓCHI, OÁCHE, bazaochi, oache, adj. (reg.) 1. Saşiu. 2. Nebunatic, ştrengar, poznaş. – cf. ucr. b e z o k i j. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BAZAÓCHI adj. v. chiorâş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, strabic. Trimis de… … Dicționar Român
drăcos — DRĂCÓS, OÁSĂ, drăcoşi, oase, adj. Care se ţine de drăcii; poznaş, ştrengar; plin de viaţă, de vioiciune, isteţ. – Drac + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DRĂCÓS adj. 1. v. ştrengar. 2. v. zburdalnic. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
ghiduş — GHIDÚŞ, Ă, ghiduşi, e, adj. (fam.; adesea substantivat) Care face ghiduşii, care manifestă, trădează o atitudine de ştrengărie; poznaş. – Ghidi + suf. uş. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIDÚŞ adj. v. glumeţ, hazliu, poznaş, vesel.… … Dicționar Român
glumeţ — GLUMÉŢ, EÁŢĂ, glumeţi, e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaş, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. Trimis de gall … Dicționar Român
năstruşnic — NĂSTRÚŞNIC, Ă, năstruşnici, ce, adj. 1. Care iese din comun; neobişnuit, ciudat, bizar. 2. Care depăşeşte cu mult (prin proporţii, intensitate, calitate etc.) limitele obişnuite; extraordinar, straşnic, grozav. – cf. sl. n e s t r u ž e n ŭ .… … Dicționar Român
năzbâtios — năzbâtiós adj. m., pl. năzbâtióşi; f. sg. năzbâtioásă, pl. năzbâtioáse Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic NĂZBÂTI//ÓS năzbâtiosoásă (năzbâtiosóşi, năzbâtiosoáse) Care se ţine de năzbâtii; pus pe şotii; poznaş; şotios;… … Dicționar Român
poznaş — POZNÁŞ, Ă, poznaşi, e, adj. 1. (pop. şi fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeţ, mucalit, şugubăţ, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant … Dicționar Român
sociabil — SOCIÁBIL, Ă, sociabili, e, adj. Capabil să trăiască în relaţii permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relaţiile cu semenii săi, care se împrieteneşte uşor cu alţii; comunicativ, apropiat, prietenos. [pr.: ci a ] – Din fr.… … Dicționar Român
şoltic — ŞOLTÍC, Ă, şoltici, ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ştrengar, şmecher, ghiduş, poznaş. – Din săs. scholtig. Trimis de LauraGellner, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 şoltíc adj. m., pl. şoltíci;… … Dicționar Român