şoricar

şoricar
ŞORICÁR, şoricari, s.m. 1. Soi de câine care prinde şoareci. 2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu şoareci (Buteo). [var.: şorecár s.m.] – Şoarec + suf. -ar.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

şoricár (câine) s. m., pl. şoricári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞORICÁR1 şoricari m. Pasăre sedentară rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coadă lată şi cu penaj brun-închis, care se hrăneşte în special cu şoareci de câmp; şopârlar. /şoarece + suf. şoricarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŞORICÁR2 şoricari m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu blana maro-roşcată şi cu picioare foarte scurte, care prinde şoareci. 2) Câine din această rasă. /şoarece + suf. şoricarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • şoricări — ŞORICĂRÍ, şoricăresc, vb. IV. intranz. (Despre unele animale) A vâna şoareci. – Din şoricar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  şoricărí vb., ind. prez. 3 sg. şoricăréşte, imperf. 3 sg. şo …   Dicționar Român

  • teckel — s. m. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  TÉCKEL s. m. câine de vânătoare cu corpul alungit şi picioarele scurte, cu părul scurt sau lung şi aspru, excelent vânător de vizuină; şoricar. (< germ. Teckel, fr. teckel)… …   Dicționar Român

  • uie — úie, úie, s.f. (reg.) specie de uliu; şorecar. Trimis de blaurb, 25.03.2007. Sursa: DAR  ÚIE, ui, s.f. (ornit.; reg.) Şoricar. Trimis de gall, 21.10.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • şoarece — ŞOÁRECE, şoareci, s.m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenuşiu închis, cu botul ascuţit şi cu coada lungă şi subţire (Mus musculus). ♢ Şoarece de bibliotecă = se spune despre o persoană care îşi petrece cea mai mare parte a… …   Dicționar Român

  • şopârlar — ŞOPÂRLÁR s. v. şorecar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ŞOPÂRLÁR şopârlari m. Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coadă lată şi cu penaj brun închis, care se hrăneşte în special cu şoareci de câmp;… …   Dicționar Român

  • şorecar — ŞORECÁR s.m. v. şoricar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞORECÁR s. (ornit.) 1. (Buteo buteo) (pop.) şopârlar, (reg.) uică, uliul şopârlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu mare. 3. (Buteo lagopus) (reg …   Dicționar Român

  • şoricărit — ŞORICĂRÍT s.n. Şoricărime. – Din şoricăr[ie] + suf. it. Trimis de gall, 09.10.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”