Dicționar Român. 2013.
şaitắu — ( uri), s.n. – Cric, presă, teasc. Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 157). Trans., înv. Trimis de blaurb, 02.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
burghiu — BURGHÍU, burghie, s.n. Unealtă ascuţită de oţel în formă de spirală, care, prin mişcări de înşurubare, serveşte la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ♢ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se … Dicționar Român
canea — CANEÁ, canele, s.f. Cep de lemn sau de metal, fixat într un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care serveşte la scoaterea lichidului dintr un vas. [var.: caná s.f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar canea < ngr.… … Dicționar Român
cric — CRIC, cricuri, s.n. Aparat portativ, acţionat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăţi mari la mică înălţime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 CRIC s. (tehn.) vinci, (pop.)… … Dicționar Român
macara — MACARÁ, macarale, s.f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeţilor, cu care se ridică (şi se deplasează) greutăţi (mari) pe distanţe scurte. – Din tc. makara. Trimis de claudia, 22.03.2008. Sursa: DEX 98 MACARÁ s. 1 … Dicționar Român
menghină — MÉNGHINĂ, menghine, s.f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci şi dintr un şurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea şi depărtarea fălcilor. [var.: minghineá, menghineá… … Dicționar Român
teasc — TEASC, teascuri, s.n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, seminţele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obţine mustul, uleiul. 2. (înv.) Maşină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (reg.) Capcană pentru anumite animale … Dicționar Român
vinci — VÍNCI, vinciuri, s.n. (tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – cf. it. v i n c i g l i o . Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX 98 VINCI s. (tehn.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) şaitău. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
vârtej — VÂRTÉJ, vârtejuri, s.n. I. 1. Porţiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mişcare de rotaţie; turbion, bulboană. vâltoare, vârticuş. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în… … Dicționar Român
