vârtej

VÂRTÉJ, vârtejuri, s.n. I. 1. Porţiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mişcare de rotaţie; turbion, bulboană. vâltoare, vârticuş. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (fiz.) Mişcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translaţie şi de rotaţie. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârteşte cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte uşoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roşii dispuse în vârful tulpinii, care creşte prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Mişcare (ameţitoare) în cerc. ♦ fig. Vălmăşag care târăşte pe cineva ca o vâltoare; ameţeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în creştetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul porneşte în toate direcţiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcţionează, descriu o mişcare circulară: a) fus pe care se desfăşoară o funie sau un lanţ la capătul cărora se află o găleată, şi care se învârteşte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puţ, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la uşă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârteşte în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care serveşte la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vărtež.

Trimis de bogdanrsb, 13.01.2009. Sursa: DEX '98



VÂRTÉJ s. 1. v. bulboană. 2. trombă, (rar) sul. (Un vârtej de vânt.) 3. (fiz.) turbion. 4. coloană, sul, trâmbă, (pop.) volbură. (Un vârtej de praf.) 5. trombă, (pop.) vântoasă. (S-a ridicat un vârtej imens de zăpadă.) 6. v. ameţeală. 7. (tehn.) val. (vârtej de care se atârnă găleata la fântână.) 8. (tehn.) căpătâi, (reg.) feleherţ. (vârtej la perinocul căruţei.) 9. (tehn.) (Transilv. şi Mold.) şurub. (vârtej la piatra morii.) 10. (tehn.) (reg.) şurub, (Ban. şi Transilv.) şaitău. (vârtej de strâns doagele.) 11. (bot.) vârtejul-pământului (Pedicularis verticillata) = (reg.) păducher, păducherniţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime