- înţina
- ÎNŢINÁ, înţinez, vb. I. tranz. (reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea uşor). lat. *in-tenuare.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98înţiná vb., ind. prez. 1 sg. înţinéz, 3 sg. şi pl. înţineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNŢIN//Á înţinaéz tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXînţiná, înţinéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în aşa fel, încât să se ţină doar într-o aşchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema uşor o uşă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpăţâna.Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DARînţiná (înţinéz, át), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu uşurinţă. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micşorîndu-i baza sau punctul de sprijin. lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se foloseşte mai ales part. cu funcţie adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.