Dicționar Român. 2013.
înţinare — înţináre s.f. (pop.) 1. tăiere parţială a unui copac, încât să se mai ţină. 2. rezemare uşoară a unei uşi. Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
dezonorare — ≠ onorare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZONORÁRE s. batjocorire, compromitere, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mânjire, mur dărire, pătare, pângărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanaţiune. (dezonorare memoriei … Dicționar Român
pricăjiciune — pricăjiciúne, pricăjiciúni, s.f. (înv.) pângărire, întinare, murdărire. Trimis de blaurb, 26.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pricăjire — PRICĂJÍRE s v. pângărire, profanare, spur care. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pricăjíre, pricăjíri, s.f. 1. (reg.) pângărire, întinare, murdărire. 2. (înv. şi reg.) necăjire. Trimis de blaurb, 26.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pângărire — PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s.f. Acţiunea de a pângări şi rezultatul ei; profanare, necinstire. – v. pângări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PÂNGĂRÍRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. şi pop.) prihănire,… … Dicționar Român
