învrăjbitor

ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care seamănă vrajbă, duşmănie, care aţâţă la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



învrăjbitór adj. m., s. m., pl. învrăjbitóri; f. sg. şi pl. învrăjbitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNVRĂJBIT//ÓR învrăjbitoroáre (învrăjbitoróri, învrăjbitoroáre) şi substantival Care învrăjbeşte; care stârneşte vrajbă între oameni. /a învrăjbi + suf. învrăjbitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX