certat — CERTÁT, Ă, certaţi, te, adj. Care a rupt relaţiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. – v. certa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERTÁT adj. învrăjbit, supărat. (Familii certat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
despărţit — DESPĂRŢÍT1 s.n. Despărţire (1). ♢ Despărţitul oilor = desfacerea tovărăşiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile şi produsele lor. – v. despărţi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESPĂRŢÍT2, Ă, despărţiţi, te, adj. 1 … Dicționar Român
dezbinat — DEZBINÁT adj. v. învrăjbit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
vrăjmaş — VRĂJMÁŞ, Ă, vrăjmaşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Duşman; inamic. 2. adj. (Despre oameni) Duşmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [var.: vrăşmáş, ă s.m. şi f … Dicționar Român
înduşmănit — ÎNDUŞMĂNÍT, Ă, înduşmăniţi, te, adj. (reg.) Care nutreşte duşmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva. – v. înduşmăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
învrăjbitor — ÎNVRĂJBITÓR, OÁRE, învrăjbitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care seamănă vrajbă, duşmănie, care aţâţă la ură. – Învrăjbi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 învrăjbitór adj. m., s. m., pl … Dicționar Român