Dicționar Român. 2013.
tumult — TUMÚLT, tumulturi, s.n. 1. Zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm. ♦ Învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape. 2. fig. Agitaţie, tulburare, zbucium sufletesc. – Din fr. tumulte, lat. tumultus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
vârtejuire — VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s.f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – v. vârtejui. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂRTEJUÍRE s. v. învârtejire, învolburare, zbatere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
agitaţie — AGITÁŢIE, agitaţii, s.f. 1. Mişcare intensă încoace şi încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate). 3. (Şi în sintagma agitaţie politică)… … Dicționar Român
tulburare — TULBURÁRE, tulburări, s.f. Acţiunea de a (se) tulbura şi rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenţei unui lichid (din cauza impurităţilor). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. fig. Nelinişte sufletească … Dicționar Român
volbură — VÓLBURĂ, volburi, s.f. I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; p. ext. furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ fig. Tulburare, învălmăşeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu … Dicționar Român
zbatere — ZBÁTERE, zbateri, s.f. Acţiunea de a se zbate şi rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – v. zbate. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBÁTERE s. 1. zvârcoleală, zvârcolire, zvârcolitură. (zbatere peştelui în năvod … Dicționar Român
zbuciumeală — ZBUCIUMEÁLĂ s. v. agitaţie, clocot, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare. Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
învâltorire — ÎNVÂLTORÍRE, învâltoriri, s.f. (reg.) Acţiunea de a se învâltori; învolburare. – v. învâltori. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
învârtejire — ÎNVÂRTEJÍRE, învârtejiri, s.f. Acţiunea de a (se) învârteji şi rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotaţie; p. ext. agitaţie. – v. învârteji. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVÂRTEJÍRE s. v. învolburare. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
