- vârtejuire
- VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s.f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – v. vârtejui.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VÂRTEJUÍRE s. v. învârtejire, învolburare, zbatere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevârtejuíre s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.