- învesmânta
- ÎNVESMÂNTÁ vb. I. v. înveşmânta.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
învesmânta
Look at other dictionaries:
înveşmânta — ÎNVEŞMÂNTÁ, înveşmấnt, vb. I. tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veşmânt (cu pompă, în vederea unei solemnităţi, a unui ritual etc.). ♢ refl. S a înveşmântat în grabă. [prez. ind. şi: înveşmântez. – var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – … Dicționar Român
înveşmântá — vb., ind. prez. 1 sg. înveşmấnt, 3 sg. şi pl. înveşmânteázã/ înveşmấntã … Romanian orthography
înveşmântare — ÎNVEŞMÂNTÁRE, înveşmântări, s.f. Acţiunea de a (se) înveşmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [var.: învesmântáre, învestmântáre s.f.] – v. înveşmânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVEŞMÂNTÁRE s. v. îmbrăcare. Trimis de… … Dicționar Român
îmbrăca — ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. refl. şi tranz. 1. A( şi) acoperi corpul cu veşminte. ♦ refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A şi procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦… … Dicționar Român
învestmânta — ÎNVESTMÂNTÁ vb. I. v. înveşmânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
înveşmântat — ÎNVEŞMÂNTÁT, Ă, înveşmântaţi, te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [var.: învesmântát, ă, învestmântát, ă adj.] – v. înveşmânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înveşmântat ≠ nud Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
înveşte — ÎNVÉŞTE, învésc, vb. III. tranz. şi refl. (înv. şi reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut. – var.: înveştí vb. IV] – lat. investire. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa … Dicționar Român
