- înveşmântare
- ÎNVEŞMÂNTÁRE, înveşmântări, s.f. Acţiunea de a (se) înveşmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [var.: învesmântáre, învestmântáre s.f.] – v. înveşmânta.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNVEŞMÂNTÁRE s. v. îmbrăcare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînveşmântáre s. f., g.-d. art. înveşmântării; pl. înveşmântăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.