Dicționar Român. 2013.
otrăvit — OTRĂVÍT2 Ă, otrăviţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s a dat sau care a luat otravă (1); care s a intoxicat sau care s a omorât cu otravă. 2. Care conţine otravă (1); în care s a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. fig. Supărat, amărât … Dicționar Român
cătrănit — CĂTRĂNÍT1 s.n. (Rar) Cătrănire. – v. cătrăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂTRĂNÍT2, Ă, cătrăniţi, te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. fig. Otrăvit, înveninat. – v. cătrăni … Dicționar Român
topsicat — TOPSICÁT adj. v. înveninat, otrăvit, otrăvitor, veninos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
veninat — VENINÁT, Ă, veninaţi, te, adj. (pop.) Înveninat. – v. venina. Trimis de kstefani, 01.05.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
şerpesc — ŞERPÉSC, EÁSCĂ, şerpeşti, adj. Care aparţine şarpelui, referitor la şarpe, ca de şarpe, în formă de şarpe. ♦ fig. (Despre ochi sau priviri) Ager, pătrunzător; p. ext. lipsit de sinceritate. ♦ fig. Rău, perfid, viclean, înveninat. – Şarpe + suf.… … Dicționar Român
