- învelitură
- învelitúră s. f., g.-d. art. învelitúrii; pl. învelitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
învelitură
Look at other dictionaries:
înveli — ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfăşura în ceva. ♦ tranz. A acoperi scoarţele unei cărţi sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ tranz. A acoperi o casă cu ţigle, cu tablă… … Dicționar Român
