învârtecuş — ÎNVÂRTECÚŞ, (2) învârtecuşuri, s.n. 1. (În sintagma) Ineluş învârtecuş = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găseşte un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [var.: (reg.)… … Dicționar Român
covei — COVÉI s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime covéi1, covéie, adj. (reg.) încovoiat, întors, cotit. Trimis de blaurb … Dicționar Român
cârmeală — CÂRMEÁLĂ, cârmeli, s.f. (pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfăşurarea unei operaţii, a unei acţiuni). ♦ fig. Schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva. – Cârmi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
cârnitură — CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s.f. (pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. tură. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CÂRNITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire,… … Dicționar Român
serpentină — SERPENTÍNĂ1, serpentine, s.f. 1. Traseu şerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, şerpuit. 2. Fâşie lungă şi îngustă de hârtie colorată, înfăşurată strâns, care,… … Dicționar Român
încâlcitură — ÎNCÂLCITÚRĂ, încâlcituri, s.f. Încâlcire. – Încâlci + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCÂLCITÚRĂ s. 1. încurcătură, întortochetură. (încâlcitură unei fraze.) 2. v. amestecătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
îndoitură — ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s.f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [pr.: do i ] – Îndoi + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDOITÚRĂ s. 1. v.… … Dicționar Român
întorsură — ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, s.f. (Rar) 1. Întorsătură (1). 2. fig. Mlădiere, modulaţie, intonaţie (nouă); întorsătură (2). – Întors2 + suf. ură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNTORSÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întor sătură,… … Dicționar Român
întort — întórt, întoártă, adj. (înv.) 1. sucit, strâmb, întors. 2. (fig.) îndărătnic, rău, nedrept, încăpăţânat, sucit; pervers. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpăţînat, îndărătnic. lat.… … Dicționar Român
