întortochere

ÎNTORTOCHÉRE, întortocheri, s.f. Acţiunea de a (se) întortochea şi rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ fig. Complicaţie, încurcătură. – v. întortochea.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ÎNTORTOCHÉRE s. v. cotitură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



întortochére s. f., g.-d. art. întortochérii; pl. întortochéri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNTORTOCHÉR//E întortocherei f. 1) v. A ÎNTORTOCHEA şi A SE ÎNTORTOCHEA. 2) Mulţime de cotituri. 3) Lipsă de sistem într-o acţiune sau într-un lucru. /v. a (se) întortochea

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX