- întortochere
- ÎNTORTOCHÉRE, întortocheri, s.f. Acţiunea de a (se) întortochea şi rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ fig. Complicaţie, încurcătură. – v. întortochea.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNTORTOCHÉRE s. v. cotitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîntortochére s. f., g.-d. art. întortochérii; pl. întortochériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNTORTOCHÉR//E întortocherei f. 1) v. A ÎNTORTOCHEA şi A SE ÎNTORTOCHEA. 2) Mulţime de cotituri. 3) Lipsă de sistem într-o acţiune sau într-un lucru. /v. a (se) întortocheaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.