întortochea

întortochea: ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – lat. *intorticulare.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

întortocheá vb., ind. prez. 1 sg. întortochéz, 3 sg. şi pl. întortocheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. întortochéze; ger. întortochínd

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNTORTOCH//EÁ întortocheaéz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNTORTOCH//EÁ pers. 3 se întortocheaeáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

întortochere — ÎNTORTOCHÉRE, întortocheri, s.f. Acţiunea de a (se) întortochea şi rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ fig. Complicaţie, încurcătură. – v. întortochea. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNTORTOCHÉRE s. v. cotitură. Trimis de… … Dicționar Român
întortocheat — ÎNTORTOCHEÁT, Ă, întortocheaţi, te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a… … Dicționar Român
întortochetură — ÎNTORTOCHETÚRĂ, întortocheturi, s.f. Cotitură, sinuozitate (a unui drum). ♦ fig. Complicaţie, încurcătură. – Întortochea + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNTORTOCHETÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. încâlci tură. Trimis de… … Dicționar Român
sinua — sinuá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. sinueáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SINUÁ vb. intr. a se îndoi, a se încovoia, a se întortochea. (< lat. sinuare) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Su … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias