întinsoare

ÎNTINSOÁRE, întinsori, s.f. (Rar) 1. Loc întins, spaţiu larg. 2. Mers zorit, fără oprire. ♢ loc. adv. Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană. – Întins¹ + suf. -oare.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



întinsoáre s. f., g.-d, art. întinsórii; pl. întinsóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNTINS//OÁRE întinsoareóri f. rar1) v. A ÎNTINDE şi A SE ÎNTINDE. ♢ Într-o întinsoare a) fără încetare; întruna; b) repede. 2) rar Timp neîntrerupt; durată continuă. /întins + suf. întinsoareoare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



întinsoáre¹ s.f. (pop., înv.) 1. întindere (de pământ). 2. (fig.) încordare, tensiune nervoasă. 3. unealtă de cizmărie pentru întins pielea.

Trimis de blaurb, 16.06.2006. Sursa: DAR



întinsoáre² s.f. (reg.) mâncare din smântână cu făină, bună pentru "întins" cu bucăţele de pâine în ea.

Trimis de blaurb, 16.06.2006. Sursa: DAR