întinge

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. tranz. (pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia uşor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – lat. intingere.

Trimis de valeriu, 28.10.2008. Sursa: DEX '98



ÎNTÍNGE vb. v. înmuia, muia, uda, umezi.

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime



întínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. întíngă; ger. întingând; part. întíns

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNTÍNGE întíng tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A muia într-un produs alimentar (mai ales lichid). întinge mămăliga în mujdei. întinge pâinea în sare. /<lat. intingere

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: NODEX



întínge (întíng, întíns), vb. – A muia, a îmbiba. lat. tĭngĕre (Puşcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuşi, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s.f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER