întineritor

ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. – Întineri + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



întineritór adj. m., pl. întineritóri; f. sg. şi pl. întineritoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic