Dicționar Român. 2013.
încarcera — ÎNCARCERÁ, încarcerez, vb. I. tranz. A băga pe cineva la carceră; p. ext. a întemniţa. – Din lat. incarcerare, fr. incarcérer. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 încarcerá vb., ind. prez … Dicționar Român
arunca — ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându i o mişcare violentă; a azvârli. ♢ expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A( şi) arunca ochii (sau o… … Dicționar Român
zăvorî — ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ tranz. A bloca intenţionat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr un ansamblu faţă de un alt obiect sau faţă de o altă piesă. ♦ tranz. A… … Dicționar Român
întemniţare — ÎNTEMNIŢÁRE, întemniţări, s.f. Acţiunea de a întemniţa şi rezultatul ei. – v. întemniţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNTEMNIŢÁRE s. v. arestare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime întemniţáre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
aresta — ARESTÁ, arestez, vb. I. tranz. A ţine pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A aresta ≠ a elibera Trimis de siveco,… … Dicționar Român
arestui — ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. tranz. (pop.) A aresta. – cf. rus. a r e s t o v a t. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARESTUÍ vb. v. aresta, deţine, închide, întemniţa, reţine. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
arestălui — ARESTĂLUÍ vb. v. aresta, deţine, închide, întemniţa, reţine. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
carceră — CÁRCERĂ, carcere, s.f. Încăpere mică şi întunecoasă, folosită în trecut în închisori, cazărmi şi în şcoli pentru detenţiunea temporară a unei persoane pedepsite. – Din lat. carcer, it. carcere. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
opreală — OPREÁLĂ, opreli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, oprelişte, piedică, obstacol. ♦ (concr.) Proptea, frână, piedică. ♢ expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să şi piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest,… … Dicționar Român
popri — POPRÍ, popresc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (pop.) A reţine cu forţa (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
