însãilá — vb. (sil. sã i ), ind. prez. 1 sg. însãiléz, 3 sg. şi pl. însãileázã … Romanian orthography
saia — SAIÁ1, saiele, s.f. Aţă pentru însăilat; p. ext. cusătură provizorie, cu împunsături rare; şular. [pr.: sa ia] – et. nec. cf. î n s ă i l a . Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SAIÁ2, saiele, s.f. (reg.) Adăpost (improvizat)… … Dicționar Român
însăilare — ÎNSĂILÁRE, însăilări, s.f. Acţiunea de a însăila şi rezultatul ei. [var.: înseiláre s.f.] – v. însăila. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSĂILÁRE s. însăilat. (însăilare unei haine.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
însăilat — ÎNSĂILÁT1 s.n. Însăilare. [var.: înseilát s.n.] – v. însăila. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSĂILÁT2, Ă, însăilaţi, te, adj. Cusut provizoriu. ♦ fig. Făcut în mod superficial, provizoriu; înjghebat, improvizat. [var.: îns … Dicționar Român
însăilătură — ÎNSĂILĂTÚRĂ, însăilături, s.f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNSĂILĂTÚRĂ s. v. şular. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime însăilătúră s. f. (sil. să i… … Dicționar Român
coase — COÁSE, cos, vb. III. tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părţile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de aţă cu ajutorul unui ac. ♢ expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (med.) A… … Dicționar Român
cupi — cupí, cupésc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunzături rare, strângând aţa; a (se) strânge, a (se) încreţi. 2. a încolţi, a strâmtora (pe cineva). Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR cupí ( pésc, ít), vb. – 1. A însăila un material, printr… … Dicționar Român
improviza — IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziţie muzicală etc.; a face, a confecţiona, a construi ceva la repezeală, din ce se găseşte (şi provizoriu). – Din fr.… … Dicționar Român
minciuna — MINCIUNÁ vb. v. însăila. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
minciună — MINCIÚNĂ, minciuni, s.f. 1. Denaturare intenţionată a adevărului având de obicei ca scop înşelarea cuiva; neadevăr. ♢ expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A… … Dicționar Român
