- saia
- SAIÁ1, saiele, s.f. Aţă pentru însăilat; p. ext. cusătură provizorie, cu împunsături rare; şular. [pr.: sa-ia] – et. nec. cf. î n s ă i l a .Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SAIÁ2, saiele, s.f. (reg.) Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. [pr.: sa-ia] – Din tc. saye "umbră".Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SAIÁ3, saiele, s.f. (înv. şi pop.) Ţesătură (subţire) de lână. ♦ Îmbrăcăminte confecţionată din această ţesătură. [pr.: sa-ia] – Din tc. saya.Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SAIÁ s. v. însăilătură, staul, şular.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesaiá (cusătură, adăpost pentru vite, postav) s. f., art. saiáua, g.-d. art. saiélei; (cusături, adăposturi pentru vite) pl. saiéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSAI//Á saiaéle f. 1) Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părţile componente ale unei haine; însăilătură. 2) Aţă de însăilat. [art. saiaua; Sil. sa-ia] /<turc. saya, it. saiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsaiá (saiéle), s.f. – 1. Pînză groasă de bumbac cu ţesătură rară. – 2. Îmbrăcăminte din saia. – 3. Gard, împrejmuire de zăbrele pentru ţarc. – 4. Aţă de însăilat. tc. saya (Cihac, II, 694; Şeineanu, II, 307; Lokotsch 1778; Conev 80; Ronzevalle 105). Dicţionarele disting trei cuvinte diferite: saia "gard", din tc. saya ‹ mgr. σαγία, cf. it. saia, sp. sayo, bg., sb. saja (Tiktin); saia "gard", din tc. saya ‹ per. saye "umbră" (Şeineanu); şi saia "aţă de însăilat", de origine necunoscută pentru majoritatea cercetătorilor, legat de Cihac, II, 324, cu un "a săi" "a însăila", neatestat, din sl. šiti, šiją "a coase", care pare dificil fonetic. Este de presupus că cele trei accepţii provin din aceeaşi idee comună de "ţesătură rară". Din pl. saiele s-a reconstituit un sing. săială › sailă, s.f. (aţă de însăilat), deşi schimbarea de accent apare rar (după Scriban, din germ. Seil "funie"); şi de aici însăila (var. înseila), vb. (a coase rar), pe care Scriban, Arhiva, 1923, 284, îl derivă din mag. szál "fir", şi Drăganu, Dacor., V, 368, din mag. szélelni "a întări marginea" din szél "margine"; însăilătură, s.f. (saia). Pentru sematism cf. perdea. Saiac (var. şi(i)ac), s.n. (dimie), din tc. şayak, cf. ngr. σαγιάϰι, bg. šaek, sb. šajak, este un der. de la acelaşi cuvînt.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
