însuşi

însuşi
ÎNSUŞÍ, însuşesc, vb. IV. tranz. 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-şi apropria. ♦ A-şi aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoştinţe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăţa. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ţine seama de părerea cuiva. – Din pron. însuşi, v. însumi.
Trimis de valeriu, 06.05.2008. Sursa: DEX '98

A însuşi ≠ a pierde
Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: Antonime

ÎNSUŞÍ vb. 1. v. apropria. 2. v. fura. 3. a se atinge. (Şi-a însuşi banii statului.) 4. v. adopta. 5. a deprinde, a învăţa, a prinde. (Nu e meşteşug pe care să nu-l poată însuşi.) 6. v. asimila.
Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: Sinonime

î́nsuşi pr. m., adj. m., pl. î́nşişi; f. sg. î́nsăşi, pl. î́nseşi/î́nsele
Trimis de siveco, 08.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

însuşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însuşésc, imperf. 3 sg. însuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. însuşeáscă
Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNSUŞ//Í însuşiésc tranz. 1) (bunuri străine sau care nu aparţin nimănui) A lua în stăpânire; a-şi apropria. 2) (cunoştinţe) A dobândi prin învăţătură; a asimila. 3) (păreri, idei) A accepta considerând ca bun; a adopta. /Din însuşi
Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ïnsuşi — pr. m., adj. m., pl. ïnşişi; f. sg. ïnsãşi, pl. ïnseşi/ïnsele …   Romanian orthography

  • fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… …   Dicționar Român

  • îns — ÎNS, ÎNSĂ, înşi, înse, pron. 1. (Pronume personal, azi art., precedat de prep. întru , printru ) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însuşi. Ele însele. – lat. ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).… …   Dicționar Român

  • adopta — ADOPTÁ, adópt, vb. I. tranz. 1. A înfia un copil. 2. A şi însuşi felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • asimila — ASIMILÁ vb. a dobândi, a şi însuşi, a învăţa. (A asimila noi cunoştinţe.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  asimilá vb., ind. prez. 1 sg. asimiléz, 3 sg. şi pl. asimileáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • autogen — AUTOGÉN autogenă (autogeni, autogene) Care este creat sau existent prin sine însuşi. ♢ Sudură autogenă sudare cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. /<fr. autogene Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  AUTOGÉN, Ă adj …   Dicționar Român

  • paraboloid — PARABOLOÍD, paraboloizi, s.m. (mat.) 1. Suprafaţă descrisă de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuşi, iar vârful ei descrie o parabolă1 fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotaţie = suprafaţă… …   Dicționar Român

  • ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… …   Dicționar Român

  • însuşire — ÎNSUŞÍRE, însuşiri, s.f. 1. Acţiunea de a şi însuşi şi rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinaţie. – v. însuşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNSUŞÍRE s. 1. v. apropriere. 2. deprindere,… …   Dicționar Român

  • acapara — ACAPARÁ, acaparez, vb. I. tranz. A cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piaţă (pentru speculă); a pune stăpânire (în mod silnic, necinstit) pe... ♦ p. ext. A şi însuşi totul pentru sine în dauna altora. – Din fr.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”