- adopta
- ADOPTÁ, adópt, vb. I. tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-şi însuşi felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare.Trimis de ana_zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX '98A adopta ≠ a abandona, a respingeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeADOPTÁ vb. 1. v. înfia. 2. a-şi însuşi, a primi, (fig.) a îmbrăţişa. (adopta o nouă credinţă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeadoptá vb. (sil. mf. ad-), ind. prez. 1 sg. adópt, 3 sg. şi pl. adóptă; conj. prez. 3 sg. şi pl. adópteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ADOPTÁ adópt tranz. 1) (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a înfia. 2) (păreri, idei, metode etc.) A accepta considerând valabil şi urmând. 3)(legi, hotărâri) A aproba prin vot. /<fr. adopter, lat. adoptareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXADOPTÁ vb. I. tr. 1. A înfia un copil. 2. A-şi însuşi felul de a fi al cuiva. ♦ A alege cu predilecţie, a admite. ♦ A accepta (prin vot). [P.i. adópt, 3,6 -tă, conj. -te. / < lat. adoptare, cf. fr. adopter, germ. adoptieren].Trimis de LauraGellner, 22.02.2006. Sursa: DNADOPTÁ vb. tr. 1. a înfia un copil. 2. a-şi însuşi felul de a fi al cuiva. ♢ a alege cu predilecţie. 3. a accepta (prin vot). (< fr. adopter, lat. adoptare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.