înmãrmurí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmãrmurésc, imperf. 3 sg. înmãrmureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmãrmureáscã … Romanian orthography
înlemni — ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. intranz. şi tranz. A rămâne sau a face să rămână nemişcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ refl. fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn. Trimis … Dicționar Român
împietri — ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. A se preface în piatră. ♦ refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. intranz. fig. A rămâne pe loc, nemişcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ refl. şi tranz. A deveni sau a face să… … Dicționar Român
îngheţa — ÎNGHEŢÁ, înghéţ, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A se preface în gheaţă. ♢ expr. A i îngheţa cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoşa din cauza îngheţului. 2. intranz. şi tranz. fact.… … Dicționar Român
mărmuri — MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. tranz. (reg.) A lucra ceva în marmură. 2. intranz. fig. (înv. şi pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂRMURÍ … Dicționar Român
încremeni — ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. intranz. 1. A nu mai putea face nici o mişcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mişcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene. Trimis de… … Dicționar Român
înmărmurire — ÎNMĂRMURÍRE, înmărmuriri, s.f. Faptul de a înmărmuri; încremenire, înlemnire, împietrire – v. înmărmuri. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNMĂRMURÍRE s. 1. v. petrificare. 2. împietrire, încremenire, înlemnire, înţepenire,… … Dicționar Român
înţeleni — ÎNŢELENÍ, înţelenesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în ţelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ♢ tranz. Soarele a înţelenit pământul. 2. tranz. şi refl. A lăsa sau a sta în… … Dicționar Român
înţepeni — ÎNŢEPENÍ, înţepenesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni ţeapăn, a nu şi mai putea mişca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. tranz. şi refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ refl. fig. A rămâne neclintit într o … Dicționar Român
groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… … Dicționar Român
