înhumáre — s. f., g. d. art. înhumärii; pl. înhumäri … Romanian orthography
inhumer — [ inyme ] v. tr. <conjug. : 1> • 1408; lat. inhumare, de humus « terre » ♦ Mettre en terre (un corps humain), avec les cérémonies d usage. ⇒ ensevelir, enterrer. Inhumer un cadavre, un corps. Il est inhumé au Père Lachaise. ⇒ 1. reposer.… … Encyclopédie Universelle
înhuma — ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. tranz. (livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
inhumar — (Del lat. inhumare.) ► verbo transitivo Dar sepultura a un cadáver: ■ han inhumado los cuerpos en una fosa común. SINÓNIMO sepultar ANTÓNIMO exhumar * * * inhumar (del lat. «inhumāre») tr. *Enterrar un ↘cadáver. ≃ Sepultar, dar sepultura. * * *… … Enciclopedia Universal
exhumer — [ ɛgzyme ] v. tr. <conjug. : 1> • av. 1614; lat. médiév. exhumare, d apr. inhumare; de ex « hors de » et humus « terre » 1 ♦ Retirer (un cadavre) de la terre, de la sépulture. ⇒ déterrer. Exhumer un corps pour le transporter dans une… … Encyclopédie Universelle
inhumaţie — INHUMÁŢIE, inhumaţii, s.f. (Rar) Înhumare. – Din fr. inhumation. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INHUMÁŢIE s. v. îngropare, îngropat, înhu mare, înmormântare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime inhumáţie s. f. (sil. ţi … Dicționar Român
îngropăciune — ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s.f. (pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ♢ loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. ăciune. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNGROPĂCIÚNE s. v. îngropare, îngropat … Dicționar Român
înmormântare — ÎNMORMÂNTÁRE, înmormântări, s.f. Ceremonia, ritualul aşezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune, mormântare. – v. înmormânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înmormântare ≠ dezgropare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
Inhumate — In*hu mate, v. t. [L. inhumatus, p. p. of inhumare to inhume; pref. in in + humare to cover with earth. See {Humation}, and cf. {Inhume}.] To inhume; to bury; to inter. Hedge. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
inhume — transitive verb (inhumed; inhuming) Etymology: probably from French inhumer, from Medieval Latin inhumare, from Latin in + humus earth more at humble Date: 1604 bury, inter • inhumation noun … New Collegiate Dictionary
