îngropăciune

îngropăciune: ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s.f. (pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ♢ loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNGROPĂCIÚNE s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngropăciúne s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNGROPĂCIÚN//E îngropăciunei f. Ceremonie de înhumare a unui mort; îngropare; înmormântare. ♢ De îngropăciune a) de înmormântare; b) foarte trist. /a îngropa + suf. îngropăciuneăciune

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

înmormântare — ÎNMORMÂNTÁRE, înmormântări, s.f. Ceremonia, ritualul aşezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune, mormântare. – v. înmormânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înmormântare ≠ dezgropare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
groapă — GROÁPĂ, gropi, s.f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ♢ expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt; p. ext. moarte. ♢ expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva). A fi cu un picior în… … Dicționar Român
mormânt — MORMÂNT, morminte, s.n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedaţi; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ♢ expr. A duce (pe cineva) in mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias