înfăptuitor

înfăptuitor
ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care înfăptuieşte ceva; realizator. [pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNFĂPTUITÓR s. v. creator.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfăptuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. înfăptuitóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • realizator — REALIZATÓR, OÁRE, realizatori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuieşte ceva; înfăptuitor. [pr.: re a ] – Din fr. réalisateur. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  REALIZATÓR s. 1. v. creator. 2. autor, creator …   Dicționar Român

  • reformator — REFORMATÓR, OÁRE, reformatori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care înnoieşte; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  REFORMATÓR adj. v.… …   Dicționar Român

  • creator — CREATÓR, OÁRE, creatori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. s.m. (În concepţiile religioase) Dumnezeu. [pr.: cre a ] – Din fr. créateur, lat …   Dicționar Român

  • delincvent — DELINCVÉNT, Ă, delincvenţi, te, s.m. şi f. Persoană care a săvârşit un delict penal. [var.: delicvént, ă s.m. şi f.] – Din lat. delinquens, ntis. cf. fr. d é l i n q u a n t. Trimis de cata, 20.12.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • făurar — FĂURÁR2, făurari, s.m. (înv. şi reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumuseţe. [pr.: fă u ] – Faur + suf. ar. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FĂURÁR1 s.m. (pop.) Februarie. [ …   Dicționar Român

  • sfârşi — SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai… …   Dicționar Român

  • sfârşitor — sfârşitór, sfârşitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care ajunge să ..., care săvârşeşte. 2. (s.m.) înfăptuitor. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”