- făurar
- FĂURÁR2, făurari, s.m. (înv. şi reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumuseţe. [pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98FĂURÁR1 s.m. (pop.) Februarie. [pr.: fă-u-] – Din lat. febr(u)arius.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98FĂURÁR s. v. creator, făuritor, februarie, fierar, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefăurár (februarie) s. m. (sil. fă-u-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfăurár (fierar, făuritor) s. m. (sil. fă-u-), pl. făuráriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFĂURÁR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. /<lat. februariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFĂURÁR2 făurari m. 1) înv. Meşter care confecţiona obiecte din fier sau din alte metale; fierar. 2) poet. Persoană care are darul făuririi. [Sil. fă-u-] /faur + suf. făurararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfăurár s.m. – Februarie. – Mr. flivrar, istr. faurǫr. lat. fĕbruarius (Puşcariu 591; Candrea-Dens., 574; REW 3120; DAR), cf. alb. fruer, fljur (Meyer 108; Philippide, II, 641), calabr. frevaru, friul. frevar. Este formă populară, paralelă lui fevruarie (sl. fevruarie), înv., şi februarie, s.m. (lat. februarius). Prin analogie cu făurar "fierar" s-a ajuns şi la o formă regresivă, faur "februarie".Trimis de blaurb, 06.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.