- reformator
- REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care înnoieşte; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98REFORMATÓR adj. v. înnoitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; f. sg. şi pl. reformatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREFORMAT//ÓR reformatoroáre (reformatoróri, reformatoroáre) 1) şi substantival (despre persoane) Care face reforme; care reformează. 2) (despre idei, teorii etc.) Care prevede reforme. /<fr. réformateur, lat. reformator, reformatororisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREFORMATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. 1. (Propagator) de reforme, (cel) care reformează, care înnoieşte. 2. (Înfăptuitor, adept) al Reformei (2). [cf. fr. réformateur, lat. reformator].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoieşte. 2. (înfăptuitor) al Reformei (2). (< fr. réformateur, lat. reformator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.