- înfruntător
- ÎNFRUNTĂT//ÓR înfruntătoroáre (înfruntătoróri, înfruntătoroáre) rar Care înfruntă; în stare să ţină piept unor primejdii; sfidător. /a înfrunta + suf. înfruntătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
înfruntător
Look at other dictionaries:
frunte — FRÚNTE, frunţi, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene şi păr şi mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; faţă, chip. 3. fig … Dicționar Român
