- înfruntăciune
- înfruntăciúne s.f. (înv.) ceartă, dojană.Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
înfruntăciune
Look at other dictionaries:
frunte — FRÚNTE, frunţi, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene şi păr şi mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; faţă, chip. 3. fig … Dicționar Român
