Dicționar Român. 2013.
duşman — DUŞMÁN, Ă, duşmani, e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş. 2. Inamic (1) (în război). [acc. şi: (reg.) dúşman] – Din tc. düşman. Trimis de… … Dicționar Român
duşmăni — DUŞMĂNÍ, duşmănesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din duşman. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A se duşmăni ≠ a prieteni Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
împrieteni — ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. refl. şi tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [pr.: pri e . – var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A se împrieteni ≠ a se… … Dicționar Român
în — prep. 1. (Indică interiorul spaţiului unde are loc o acţiune, unde se află ceva, spre care are loc o mişcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafaţa pe care are loc o acţiune sau spaţiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mişcare) Se … Dicționar Român
înduşmănit — ÎNDUŞMĂNÍT, Ă, înduşmăniţi, te, adj. (reg.) Care nutreşte duşmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva. – v. înduşmăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
