înduioşare

înduioşare
ÎNDUIOŞÁRE s.f. Faptul de a (se) înduioşa; duioşie. [pr.: -du-io-.var.: înduioşíre s.f.] – v. înduioşa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNDUIOŞÁRE s. 1. v. emoţionare. 2. duioşie, emoţie. (Cu glasul plin de înduioşare.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înduioşáre s. f., g.-d. art. înduioşării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • sensibile — SENSÍBILE adv. (muz.; ca indicaţie de execuţie) Cu simţire, cu înduioşare. – cuv. it. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98  sensíbile adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  SENSÍBILE adv …   Dicționar Român

  • înduioşător — ÎNDUIOŞĂTÓR, OÁRE, înduioşători, oare, adj. Care provoacă înduioşare; mişcător, impresionant, emoţionant. [pr.: du io ] – Înduioşa + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDUIOŞĂTÓR adj. duios, emoţionant, impresio nant,… …   Dicționar Român

  • duioşie — DUIOŞÍE, duioşii, s.f. 1. Simţire gingaşă, delicată, pornită din inimă; gingăşie. 2. Melancolie, tristeţe, jale. [pr.: du io ] – Duios + suf. ie. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUIOŞÍE s. 1. v. înduioşare. 2. v. melancolie. 3. v …   Dicționar Român

  • emoţie — EMÓŢIE, emoţii, s.f. Reacţie afectivă de intensitate mijlocie şi de durată relativ scurtă, însoţită adesea de modificări în activităţile organismului, oglindind atitudinea individului faţă de realitate; p. gener. orice reacţie afectivă. [var.:… …   Dicționar Român

  • emoţionare — EMOŢIONÁRE, emoţionări, s.f. Acţiunea de a (se) emoţiona şi rezultatul ei; tulburare. [pr.: ţi o ] – v. emoţiona. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EMOŢIONÁRE s. 1. impresionare, înduioşare, mişcare. (emoţionare cuiva la cele… …   Dicționar Român

  • lacrimă — LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ expr. Cu… …   Dicționar Român

  • lăcrima — LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. intranz. (Despre oameni) A i curge lacrimile (de durere, jale, înduioşare etc.); a plânge (uşor), a lăcrima. 2. intranz. şi refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioşării …   Dicționar Român

  • milostivire — MILOSTIVÍRE, milostiviri, s.f. Faptul de a se milostivi. 1. Milă1, compătimire, îndurare; înduioşare, bunăvoinţă. 2. Binefacere, pomană, dar2. ♦ Calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate. – v. milostivi. Trimis de LauraGellner, 13 …   Dicționar Român

  • pătrundere — PĂTRÚNDERE, pătrunderi, s.f. Acţiunea de a pătrunde şi rezultatul ei; penetraţie, răzbatere. ♦ fig. înduioşare, impresionare; emoţie. ♦ fig. Capacitatea de a înţelege ceva, agerime de minte; pricepere, iscusinţă; perspicacitate. ♦ fig. Convingere …   Dicționar Român

  • înduioşat — ÎNDUIOŞÁT, Ă, înduioşaţi, te, adj. Cuprins de înduioşare; mişcat, emoţionat. ♦ (Rar) Duios. [pr.: du io ] – v. înduioşa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNDUIOŞÁT adj. v. emoţionat. Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”