- lacrimă
- LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioşare, de emoţie etc. [var.: (pop.) lácrămă s.f.] – lat. lacrima.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LÁCRIMĂ s. 1. strop. (O lacrimă i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de lacrimă i-a inundat faţa.) 3. v. plâns.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelácrimă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÁCRIM//Ă lacrimăi f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezeşte ochii. ♢ Cu lacrimăi în ochi gata-gata să plângă. În lacrimăi plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrimaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlácrimă (lácrimi), s.f. – Strop de lichid secretat de ochi. – var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. lat. lacrĭma (Puşcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme. – Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Puşcariu 933; Candrea-Dens., 939 şi DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s.f.; lăcrimioară, s.f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiţă, s.f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Puşcariu 933 şi Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb. ; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestriţat cu lînă); lăcrimătură, s.f.; lăcrămaţie, s.f. (reclamaţie), prin confuzie cu reclamaţie. – Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s.n.; lacrimogen, adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.