încăpea

încăpea
ÎNCĂPEÁ, încáp, vb. II. intranz. 1. A fi cuprins într-un spaţiu. ♢ expr. A nu-şi (mai) încăpea în piele sau (tranz.) a nu-l mai încăpea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mândru. Nu (mai) încape vorbă (sau îndoială, discuţie) sau (în forma interogativă) mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic. ♦ tranz. A (putea) cuprinde ceva. ♢ expr. A nu-l (mai) încăpea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros. 2. (fam.; în construcţii negative, urmat de determinări introduse prin prep. "de") A se împiedica de cineva, a fi nemulţumit, stingherit de prezenţa cuiva sau a ceva. 3. A trece, a străbate, a pătrunde pe undeva. 4. (În expr.) A încăpea pe mâna (sau pe mâinile) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreţia cuiva. lat. *incapere.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNCĂPEÁ vb. 1. v. intra. 2. a(-l) cuprinde. (Haina nu-l mai încăpea.) 3. v. ajunge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCĂPEÁ vb. v. ajunge, deveni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încăpeá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încáp, 2 sg. încápi; conj. prez. 3 sg. şi pl. încápă; part. încăpút
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCĂPEÁ încáp 1. intranz. 1) A fi cuprins în anumite limite; a putea intra într-un spaţiu; a intra. ♢ A nu-şi (mai) încăpea în piele de gras a fi foarte gras. A nu-şi (mai) încăpea în piele de bucurie (de mândrie) a fi foarte bucuros (mândru). Nu (mai) încape (nici o) îndoială (vorbă, discuţie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) încăpea de cineva (sau ceva) a fi nemulţumit de prezenţa unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neaşteptate (într-o situaţie grea); a nimeri; a se pomeni; a cădea; a pica; a se trezi. încăpea la nevoie. ♢ încăpea pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva a ajunge la discreţia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi în stare să cuprindă. Hainele nu-l mai încap. /<lat. incapere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

încăpeá (încáp, încăpút), vb. – 1. A fi cuprins într-un spaţiu. – 2. A ocupa locul adecvat, a se afla la locul lui. – 3. A se cuveni, a se cădea, a fi posibil (mai ales în propoziţii negative). – 4. A ajunge la un rezultat, a obţine, a dobîndi. – Mr. ncap, megl. (a) ncap. lat. capēre (Puşcariu 809; Candrea-Dens., 839; REW 1625; DAR), cf. it. capere, prov., sp., port. caber. Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 182 şi Corominas, I, 555-6. – Der. încăpere, s.f. (volum, cuprins al unui lucru; capacitate; concepţie; cameră, odaie); încăpător, adj. (spaţios); neîncăpător, adj. (strîmt); încăpătoare, s.f. (înv., capacitate).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • intra — INTRA1 Element de compunere însemnând în , între , care serveşte la formarea unor adjective şi substantive. – Din fr. intra , lat. intra. Trimis de valeriu, 01.03.2007. Sursa: DEX 98  INTRÁ2, íntru, vb. I. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A trece… …   Dicționar Român

  • piele — PIÉLE, piei, s.f. 1. Ţesut conjunctiv epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ loc. adj. şi adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat;… …   Dicționar Român

  • ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… …   Dicționar Român

  • hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… …   Dicționar Român

  • pământ — PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi …   Dicționar Român

  • încăpere — ÎNCĂPÉRE, încăperi, s.f. Cameră, odaie. ♦ Volumul, spaţiul, cuprinsul unui lucru. – v. încăpea. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂPÉRE s. v. cameră. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încăpére s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • încăpător — ÎNCĂPĂTÓR, OÁRE, încăpători, oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spaţios. – Încăpea + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  Încăpător ≠ neîncăpător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aurea — LÁBĂ, labe, s.f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede şi la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ♢ Compuse: laba mâţei = a) ciupercă comestibilă de culoare albă …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • capacitate — CAPACITÁTE, capacităţi, s.f. 1. Volum al unui recipient. 2. Însuşirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ♢ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”