piele

piele
PIÉLE, piei, s.f. 1. Ţesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ loc. adj. şi adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud. ♢ loc. adv. (Până) la piele = în întregime, de tot, complet. ♢ expr. A şti (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a şti (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-şi) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuşi să câştige încrederea sau simpatia cuiva (prin linguşiri, insistenţe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâştii) = a i se încreţi (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (şi) pielea (de pe el) sau şapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) şi os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-şi lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-şi pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-şi impune anumite restricţii pentru a realiza ceva. A-şi pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-şi pune viaţa în primejdie pentru cineva. A-şi ieşi din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieşi cuiva ceva) prin piele = a suporta consecinţele unui fapt, a o păţi, a-i ieşi pe nas. A-şi vinde (şi) pielea de pe el = a-şi vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-şi vinde scump pielea = a lupta cu înverşunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorţi de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (şi amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simţi (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin şi personal consecinţele unei situaţii. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeaşi situaţie (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-şi satisface gusturi, a-şi crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui ştie, se spune despre cel care a răbdat şi a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simţ, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ♢ Compus: pieile-roşii = nume dat populaţiei indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ fig. Fiinţă, făptură; p. ext. viaţă. Ţine la pielea lui. 2. Piele (1) jupuită de pe un animal (şi prelucrată); spec. blană. ♦ Piele de drac = ţesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [gen.-dat.: pielii, pieii] – lat. pellis, -em.
Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX '98

PIÉLE s. 1. piele finită = piele tăbăcită; piele tăbăcită = piele finită. 2. blană. (Purta pe el o piele de urs.)
Trimis de siveco, 03.11.2005. Sursa: Sinonime

PIÉLE s. v. membrană, pieliţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

piéle s. f., g.-d. art. piélii, (la animale) piéii; pl. piei
Trimis de siveco, 17.01.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

PIÉL//E piei f. 1) (la om şi la animale) Înveliş exterior al corpului. ♢ Pieile-roşii populaţie autohtonă din America de Nord; amerindieni. Cu (sau în) pieleea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la piele a uda complet. A lua şapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva şi pieleea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-şi teme pieleea a se feri de riscuri. A scăpa cu pieleea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situaţie complicată). A nu-l mai încăpea pe cineva pieleea (sau a nu-şi mai încăpea în piele) a) a fi foarte gras; b) a simţi o mare mulţumire sufletească. A-şi ieşi din piele a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu pieleea a rămâne sărac de tot. A simţi pe propria piele a trece printr-o situaţie dificilă. A-i face cuiva pieleea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva pieleea de găină (sau de gâscă) a i se încreţi cuiva pielea de frig sau de frică. A-şi lăsa pe undeva pieleea a muri nu se ştie pe unde. A fi numai piele şi oase a fi extrem de slab. A da pieleea popii a deceda. Te mănâncă pieleea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliş cu păr al unor animale, jupuit (şi prelucrat); blană. piele de urs. piele de iepure.piele crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde pieleea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. piele-de-drac ţesătură specială de bumbac, tare şi rezistentă. 3) Material obţinut din învelişul prelucrat al corpului animalelor din care se confecţionează obiecte de încălţăminte şi de galanterie. ♢ piele artificială imitaţie de piele. [G.-D. pielii] /<lat. pellis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

piéle (piéi), s.f.1. Ţesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. – 2. Pieliţă; piele de animal jupuită şi prelucrată. – 3. Curea, iuft. – var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. lat. pĕllem (Puşcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Der. pielar, s.m. (meseriaş care prelucrează piei); pielărie, s.f. (mulţime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcică, pielcuţă), s.f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (după Candrea-Dens., 1380 şi Iordan, Dift., 59, din lat. *pĕllicĕlla); pieliţă, s.f. (piele; membrană; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos); împieliţa, vb. (a incarna); împieliţat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împieliţat.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Piele — Piele …   Deutsch Wikipedia

  • pielė — 2 pielė̃ sf. (4) NdŽ; LBŽ bot. rudeninė leukonija (Mathiola incana) …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • Piele — Recorded in several spellings including the popular Peel and Peele, and the much rarer Peal, Peale, Peil, Peile, Peill, Pell, and possibly others, this famous English surname has several possible origins. Firstly it may derive from the French… …   Surnames reference

  • piéle — s. f., g. d. art. piélii, (la animale) piéii; pl. piei …   Romanian orthography

  • pielė — 1 ×piẽlė sf. (2) žr. piela 1: Išgaląsk piẽlę, eisim malkų pjaustyt Žvr. Be kirvio ir piẽlės namo nepastatysi Rmš …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • pielelė — ×pielẽlė sf. (2) 1. prie ienos pritvirtinta dantyta geležis atsajai įkabinti: An pielẽlės atasają užkabina Švnč. Netikusią pielẽlę nukalė – atasaja atsikabina Dgl. 2. bot. skėtinė marenikė (Chimaphila umbellata): Pielẽlių žiedai nuo ramato, ė …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • eczema —   Piele (on the scalp) …   English-Hawaiian dictionary

  • cutanat — CUTANÁT, Ă, cutanaţi, te, adj. Care ţine de piele, privitor la piele; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele. [var.: cutanéu, ée adj.] – Din fr. cutané. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUTANÁT adj. cutaneu.… …   Dicționar Român

  • burduf — BURDÚF, burdufuri, s.n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ♢ expr. Burduf de carte = foarte învăţat; tobă de carte. A lega (pe… …   Dicționar Român

  • pergament — PERGAMÉNT, pergamente, s.n. 1. Piele (de oaie, de viţel etc.) prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea, folosită în trecut în loc de hârtie. 2. Document, text scris pe pergament (1). 3. Hârtie translucidă care nu lasă să pătrundă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”