- încununa
- ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. tranz. 1. A aşeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălţare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a aşeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. fig. A desăvârşi o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [prez. ind. şi; încunún] – În + cunună.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNCUNUNÁ vb. 1. v. încorona. *2. (fig.) a încorona. (Şi-a încununa activitatea cu o capodoperă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncununá vb., ind. prez. 1 sg. încunun/încununéz, 3 sg. şi pl. încununeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCUNUN//Á încununaéz tranz. 1) A aprecia în mod solemn, punând cunună pe cap. 2) A împodobi cu ceva în formă de cunună; a încorona. L-au încununaat cu flori. 3) fig. (activităţi, opere etc.) A încheia cu o realizare de prestigiu; a încorona. Şi-a încununaat activitatea cu o capodoperă. /în + cununăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNCUNUN//Á pers. 3 se încununaeáză intranz. (despre activităţi, opere etc.) A ajunge la bun sfârşit, dovedindu-se vrednic (de ceva). încununa de succes. /în + cununăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.